A mea toamnă-i flux- reflux.
Fluxul aduce strângerea liniştitoare a amurgului pictat în nuanţe de lâmâie amestecată cu rodie.
Creează senzaţia de plin, dar spre sfârşit simţi cum printre degete ţi se preling spumele durerii obosite de atâtea frunze.
Te stropeşte cu sare udă, care apoi se dezlipeşte de tine aşa cum melancolia merge mână-n mână cu rafalele de vânt puternic.
Îţi dă nostalgie cât plaja, dar te învaţă să vezi doar puţinul dintr-un firicel de nisip.
Refluxul ia tot, indiferent dacă-i al lui sau nu.
Refluxul ia tot, indiferent dacă-i al lui sau nu.
Fură puţin din amintirile moarte, îţi cucereşte o părticică din prezentul înfloritor şi-ţi domină viitorul parcă înceţoşat.
Toamna sunt eu - cu frunze ce-mi atârnă leneşe pe braţe, cu vânt ce-mi zboră rece prin păr,
Toamna sunt eu - cu frunze ce-mi atârnă leneşe pe braţe, cu vânt ce-mi zboră rece prin păr,
cu roş ce-mi colorează buzele, cu sufletul dogorit de atâta miresmă de septembrie.
 |
Text: Ramy Scurtu
